Constantin Noica

Constantin Noica
Constantin Noica
Philosophe occidental
Époque moderne

Naissance 12 juillet 1909, Vitănești, Roumanie
Décès 4 décembre 1987, Păltiniș, Roumanie
École/tradition existentialisme, phénoménologie
Principaux intérêts herméneutique, éthique, religion, littérature
Œuvres principales Douăzeci și șapte de trepte ale realului (1969)
Despărțirea de Goethe (1975)
Sentimentul românesc al ființei (1978)
Spiritul românesc la cumpătul vremii. Șase maladii ale spiritului contemporan. (1978)
Trei introduceri la devenirea întru ființă (1984)
Influencé par Upanishad, Platon, Goethe, Hegel, Heidegger, Mihai Eminescu
A influencé Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Sorin Vieru, Sorin Lavric, Andrei Cornea, Cătălin Ciobă

Constantin Noica (à prononcer : Noïca), né le 12 juillet 1909 à Vitănești, județ de Teleorman[1] et mort le 4 décembre 1987 à Păltiniș, județ de Sibiu, Roumanie, est un philosophe, essayiste, écrivain, journaliste et poète roumain.

Sommaire

Biographie

Issu d'une famille d'origine aroumaine, il a fait ses études entre 1924 et 1928 à Bucarest, au Lycée Spiru Haret où il a eu comme maître spirituel le poète philosophe Ion Barbu. En 1931, il a obtenu la maîtrise à la Faculté de Philosophie et des Lettres de l'Université de Bucarest où il a commencé ses recherches théoriques sous la direction du philosophe Nae Ionescu. Entre 1932 et 1934, il a été membre de la société culturelle Criterion. Malgré le fait que ses plus proches amis du groupement Criterion (Mihail Polihroniade, Haig Acterian, Mircea Eliade) ont été engagés dans la Garde de fer, Noica, adepte d'un apolitisme ferme, a refusé d'adhérer à ce mouvement. En 1933, il a suivi les cours de la Faculté des Mathématiques de Bucarest. Au printemps 1938, il a reçu avec Cioran et avec Ionesco une bourse d'études de la part de l'État français. Il est resté à Paris jusqu'au printemps 1939. En mai 1940, il a soutenu à Bucarest sa thèse en philosophie (Schiță pentru istoria lui cum e cu putință ceva nou / Skizze für eine geschichtliche Darstellung des Wie ist etwas Neues überhaupt möglich). Entre 1940 et 1944, il a occupé le poste de référent en philosophie à l'Institut Roumain de Berlin. Il a participé avec Alexandru Dragomir aux séminaires de philosophie de Martin Heidegger et d'Eduard Spranger. En même temps, il a édité avec Constantin Floru et avec Mircea Vulcănescu quatre cours universitaires de Nae Ionescu, ainsi que l'annuaire Isvoare de Filosofie. Entre 1949 et 1958, il a eu domicile forcé à Câmpulung-Muscel. En 1958, il est arrêté et condamné à 25 ans de travaux forcés et à la confiscation des biens. Après six ans de prison ferme passés à Jilava, il a été libéré en août 1964. Depuis 1965, il a travaillé au Centre de Logique de Bucarest. À partir de 1975, il a vécu à Păltiniș où son chalet est devenu un lieu de pèlerinage et de dialogue socratique pour ses admirateurs et pour ses disciples.

Œuvres

  • 1934 - Mathesis sau bucuriile simple
  • 1936 - Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz și Kant
  • 1937 - De caelo
  • 1940 - Schiță pentru istoria lui cum e cu putință ceva nou
  • 1943 - Două introduceri și o trecere spre idealism. Cu traducerea primei introduceri kantiene a Criticei Judecarii
  • 1944 - Pagini despre sufletul românesc – Pages sur l’âme roumaine
  • 1944 - Jurnal filosofic – Le journal philosophique
  • 1962 - Fenomenologia spiritului de GWF Hegel istorisită de Constantin Noica
  • 1969 - Douăzeci și șapte de trepte ale realului
  • 1969 - Platon: Lysis (cu un eseu despre înțelesul grec al dragostei de oameni și lucruri)
  • 1970 - Rostirea filozofică românească
  • 1973 - Creație și frumos în rostirea românească
  • 1975 - Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești
  • 1975 – Despărțirea de Goethe
  • 1978 - Sentimentul românesc al ființei
  • 1978 - Spiritul românesc la cumpătul vremii. Șase maladii ale spiritului contemporan.
  • 1980 - Povestiri despre om, după o carte a lui Hegel: Fenomenologia spiritului
  • 1981 - Devenirea întru ființă, vol. I: Încercarea asupra filozofiei tradiționale; vol. II: Tratat de ontologie
  • 1984- Trei introduceri la devenirea întru ființă
  • 1986 - Scrisori despre logica lui Hermes


Le chalet de Noica à Păltiniș


Œuvres posthumes

  • 1988 - De Dignitate Europae
  • 1990 - Jurnal de idei
  • 1990 - Rugați-vă pentru fratele Alexandru
  • 1992 - Simple introduceri la bunătatea timpului nostru
  • 1992 - Introducere la miracolul eminescian
  • 1997 - Manuscrisele de la Cîmpulung
  • 1998 - Echilibrul spiritual. Studii și eseuri (1929-1947)

Essais politiques

  • 1994, Semnele Minervei, publicistică, volumul I, ediție de Marin Bucur
  • 1996, Între suflet și spirit, publicistică, volumul II, ediție de Marin Bucur
  • 2003, Moartea omului de mâine. Publicistică, volumul III, ediție de Marin Bucur
  • 2007, Despre lăutărism

Œuvres traduites en français

  • 1991 - Six maladies de l'esprit contemporain, Éditions Kriterion, Bucarest.
  • 2008 - Le devenir envers l'être, Éd. G. Olms

CD-audio

  • Noica – Gabriel Liiceanu – Andrei Pleșu, CD-audio, Humanitas, Bucarest, 2003.

Bibliographie

  • Sorin Lavric, Noica și mișcarea legionară , Humanitas, Bucarest, 2007.
  • Laura Pamfil, Noica necunoscut, Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2007.
  • Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, Humanitas, Bucarest, 2003.
  • Alexandru Paleologu, AMICUS PLATO… sau : « Despărțirea de Noica », Litrnet, Bucarest, 2003.
  • Mircea Handoca, Eliade și Noica, Dacia, Cluj-Napoca, 2002.
  • Gabriel Liiceanu, Declarație de iubire, Humanitas, Bucarest, 2001.
  • Vasile Dem Zamfirescu, În căutarea sinelui : Jurnal despre Constantin Noica. Jurnalul unei psihanalise , Trei, Bucarest, 1999.
  • Alexandra Laignel-Lavastine, Filosofie și naționalism. Paradoxul Noica , Humanitas, Bucarest, 1998.
  • Ion Ianoși, Constantin Noica între construcție și expresie , Editura Științifică, Bucarest, 1998.
  • Gabriel Liiceanu, Epistolar, Humanitas, Bucarest, 1996.
  • Ion Hirghiduș, Ontologia lui Noica, Edition ALL, Bucarest, 1996.
  • Mircea Handoca, Istoricitate și eternitate, Bucarest, 1989.


Notes et références

Liens externes

  1. Lire: [Teleorman], sans nasalisation

Wikimedia Foundation. 2010.

Contenu soumis à la licence CC-BY-SA. Source : Article Constantin Noica de Wikipédia en français (auteurs)

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Regardez d'autres dictionnaires:

  • Constantin Noïca — Constantin Noica Constantin Noica (né le 12 juillet 1909 à Vităneşti, judeţ (département) de Teleorman[1] et mort le 4 décembre 1987 à Păltiniş, judeţ (département) de Sibiu, Roumanie) est un écrivain, essayiste et philosophe… …   Wikipédia en Français

  • Constantin Noica — (* 25. Juli 1909 in Grosu, Gemeinde Vitănești, Kreis Teleorman; † 4. Dezember 1987 in Sibiu, Kreis Sibiu) war ein bedeutender rumänischer Philosoph und Publizist. Er gilt als ein origineller Philosoph, der ein eigenartiges ontologisches System… …   Deutsch Wikipedia

  • Constantin Noica — (Romanian pronunciation: [konstanˈtin ˈnojka]; July 25 [O.S. July 12] 1909 December 4, 1987, Sibiu) was a Romanian philosopher, essayist and poet. His preoccupations were throughout all philosophy, from epistemology, philosophy of culture,… …   Wikipedia

  • Constantin Noica — (/kon.stan tin noj.ka/) (25 de julio de 1909, Vităneşti, Teleorman 4 de diciembre de 1987, Sibiu) fue un filósofo y ensayista rumano, de origen arrumano. Sus preocupaciones abarcaron todo el ámbito de la filosofía, desde la epistemología, la… …   Wikipedia Español

  • Romanian philosophy — is a name covering either a) the philosophy done in Romania or by Romanians, or b) an ethnic philosophy, which expresses at a high level the fundamental features of the Romanian spirituality, or which elevates to a philosophical level the… …   Wikipedia

  • Mircea Eliade — Eliade redirects here. For other persons of the same name, see Eliade (surname). Mircea Eliade Born March 13, 1907(1907 03 13) Bucharest, Romania Died April 22, 1986( …   Wikipedia

  • Ion Negoiţescu — Born August 10, 1921(1921 08 10) Cluj Died February 6, 1993(1993 02 06) (aged 71) Munich Pen name …   Wikipedia

  • Rumänische Kultur — Die rumänische Kultur wurde grundlegend durch die geographische Lage Rumäniens zwischen Mitteleuropa, Osteuropa und dem Balkan beeinflusst, sie kann jedoch keiner der Kulturen dieser Regionen vollständig zugeordnet werden. Sie hat ihre Ursprünge… …   Deutsch Wikipedia

  • Dicien — Valaques Avant le XIXe siècle Valaques était l exonyme qui désignait les populations locutrices des langues romanes orientales descendant des populations de langues thraco illyriennes (également connues sous le nom de Daces, Gètes, Thraces,… …   Wikipédia en Français

  • Valahi — Valaques Avant le XIXe siècle Valaques était l exonyme qui désignait les populations locutrices des langues romanes orientales descendant des populations de langues thraco illyriennes (également connues sous le nom de Daces, Gètes, Thraces,… …   Wikipédia en Français

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”